Icoane

Despre „modestă osteneală” vorbește monahia Elena Simionovici, cu referire la întreprinderea ei. Despre „sfielnică atitudine”. Într-un loc, cuvintele sunt aproape rugăciune: „Fie ca Bunul Dumnezeu să ne dăruiască și nouă, celor ce scriem și citim aceste rânduri, să ne încre-dințăm de această dovadă de dragoste creștinească, pe care Sfântul Spiridon o arată tu-turor celor ce-l cheamă”. Dar secvența cea mai importantă pe această temă, o adevărată profesiune de credință, apare la sfârșitul prezentării icoanei Ispitirea lui Avraam: „Uitân-du-mă în urmă la cele scrise, mă întrebam ce va gândi un cititor despre strădania mea. Am recunoscut că ideile cele mari sunt ale Sfântului Ioan Gură de Aur. Că le-am citit, că le-am ales, că le-am citat. Deci care este meritul meu în acest context? Doar că, scri-ind, am subscris cu toată ini-ma mea de creștin, cu toată gândirea mea de modest mo-nah la marile și tulburătoa-rele adevăruri. Că am înțeles că, pentru a intra în Împărăție, nu este destul a auzi poruncile Domnului, ci a ne strădui fie-care cu puterea care ni s-a dat și în locul care ne aflăm, să slujim împlinind poruncile Domnului. / Cum poate mulți dintre cititorii acestor rânduri nu vor fi avut la îndemână cartea Sfântului Ioan Gură de Aur și nici răgazul de a citi Sfânta Scriptură, până să ajungă la acest pasaj, mă gân-desc că, puse aici textul biblic și comentariile exegetului, le vor fi mai aproape acelor creștini care sunt, pe lângă toate grijile acestei lumi, preocupați și de grija pentru mântuire”.