Sfânta Scriptură și Sfânta Tradiție în Teologia Patristică

Cartea de faţă tratează o problemă de mare interes interconfesional, cea a raportului dintre Sfânta Scriptură şi Sfânta Tradiţie. Autorul arată că întreaga teologie patristică, în care Sfânta Scriptură este înţeleasă în legătura ei organică cu Sfânta Tradiţie are un caracter sacramental şi eclesial, în contextul Bisericii apostolice. Căci teologia patristică răsăriteană a aprofundat, nu atât raportul “Scriptură-Tradiţie”, cât mai ales esenţa şi însemnătatea Sfintei Tradiţii pentru viaţa Bisericii, a cărei caracteristică fundamentală este şi aceea, de a fi “apostolică”. De altfel, la inaugurarea dialogului dintre Biserica Ortodoxă Română şi Biserica Evanghelică din Germania în anul 1979, Patriarhul Iustin Moisescu de fericită pomenire a propus ca temă: Însemnătatea Sfintelor Taine pentru viaţa Bisericilor noastre. Acest lucru arată faptul, că în Biserica Apostolică nu principiul confruntării era sursa adevărului, ci lucrarea harului dumnezeiesc, viaţa duhovnicească prin naştere din apă şi din Duh, împărtăşirea cugetului lui Hristos prin Sfânta Euharistie şi strădania de înţelegere şi explicare a Sfintei Scripturi.