Sfârsitul lumii – Sfârsitul răului. Când vorbim despre sfârsitul lumii trebuie să stim că nu este vorba de sfârsitul creatiei lui Dumnezeu, căci Dumnezeu a creat lumea din preaplinul iubirii Sale, deci nu spre a o distruge, ci spre a o iubi, îndumnezei si învesnici. Prin sfârsitul lumii se întelege sfârsitul răului din lume, urmarea fiind înnoirea lumii, iar nu sfârsitul ei („un cer nou si un pământ nou” – ziua a 8-a), din stricăcioasă ea devenind nestricăcioasă (căci lumea – incluzând aici si omul si natura – s-a stricat odată cu păcatul adamic si cu izgonirea din rai). Deci, este vorba doar de sfârsitul lumii păcatelor, a acelei lumi în care este stăpân satana, cel rău. Despre această lume se spune în Sfânta Scriptură: „Nu iubiti lumea si cele ce sunt în ea”; „Ei nu sunt din lume, dar în lume sunt”; „Nu pentru lume Mă rog”

Personalitatea Parintelui Arsenie este uriasa. Mostenirea sfintiei sale este pe masura. Influenta duhovniceasca a parintelui Arsenie este unica… Il vad ca un sfant intre sfinti, inainte lui Iisus Hristos. Il vad pe parintele Arsenie ca fiind astazi mana lui Hristos intinsa neamului romanesc ca altui Petru care se scufunda in valuri.

(Episcopul Daniil) 

Fiule, cand vrei sa te apropii si sa slujesti Domnului, gateste sufletul tau pentru ispita. Caci zic Sfintii Parinti: Ridica ispitele si indata nu mai e cine sa se mantuiasca. Razboiul ispitelor lamureste ca un foc ce suntem fiecare: lemne, arama, paie, calti, pamant sau cenusa. 
Razboiul duhovnicesc seamana intrucatva cu razboiul lumii. si unul si altul te desface de lume, de viata aceasta. Numai ispitele, necazurile si tot felul de incercari ale razboiului nevazut, izbutesc sa ne toceasca pe deplin gustul de lumea aceasta si sa ne duca la un fel de moarte fata de lume, care-i smerenia deplina si conditia de capetenie a rugaciunii neincetate… si numai cand Il chemam pe Dumnezeu nu trebuie sa ne indoim sau sa ne fie frica… 
Iar toti cei ce umbla dupa placeri de orice fel, nu vor scapa de primejdie, caci sub orice placere se ascunde un sarpe. Numai atata mangaiere putem aduce intre oameni, cata amaraciune putem sa bem in locul celor ce vrem sa-i mangaiem…

(Parintele Arsenie Boca)